Dezordine plăcută și confort leneș

Am primit leapșa de la Mădă. Un obiect ce mă caracterizează. E greu să aleg unul. Sunt atâtea posibilități că nici nu știu cu ce să încep. Mă uit în jur și mă opresc la patul meu cel veșnic nefăcut.

De ce? Pentru că e mai practic. De ce să-l aranjez dacă trebuie să-l dezordonez din nou la sfârșitul zilei. Nu vine nimeni să-mi verifice patul. Dacă l-aș face, ar trebui să fie perfect neted și aranjat la milimetru. Totul sau nimic. În plus e confortabil. Dacă ai chef, te așezi frumușel și te învelești fără să îți pară rău de perfecțiunea la dungă.

Are și el farmecul lui. Ai impresia că nu înțelegi nimic din el, dar de fapt e foarte simplu. Atâta timp cât pătura mi e ieșită din husă, totul e perfect. Oricum, are personalitate. Spune el ceva despre proprietar. Al meu spune că sunt dezordonată, agitată, mă apuc de multe și nu termin nimic (uneori mă apuc să-l aranjez și mă plictisesc la jumătatea drumului). Spune că sunt împiedicată și leneșă ca un greiere.

Îmi place de patul meu exact așa cum e el. Îl accept cu defecte și cu perfecțiuni. Iar dezordinea lui e perfectă. I wouldn’t have it any other way.

Foto: Arhiva personală (el e Berică)