Nu știi până nu încerci

Iubim, dar nu spunem

Image

Noi, oamenii, suntem foarte ciudați. Iubim în secret ani la rând, dar nciodată nu spunem. Ne consumăm în interiorul nostru și ne imaginăm fel și fel de situații ipotetice, dar nu ne ieșim din zona de confort. Și până la urmă nici nu cred ca e vorba neapărat de vreo zonă de confort, ci pur și simplu de frică.

Să ne gândim puțin. Cum eram prin școala generala sau prin liceu. Puneam ochii pe cineva și bârfeam cu colegul sau colega de bancă cu mențiunea constantă să nu spună la nimeni. Iar în cazul în care confidentul îndrăznea să sufle o vorbă, mai ales cui nu trebuia, era sfarșitul lumii. Dacă afla tipul cu pricina… Vai de mine și de mine!

Adevărul e că și respectivul se simte măgulit. Cum să nu te simți? Măcar acolo puțin. Că orgoliul depășește uneori măguleala, asta e altă poveste. Numai că, hai să recunoaștem. Oricât ar fi persoana care ne place de friaieră, urâtă, prostovană sau mai știu eu cum, acolo în adâncul suflețelului tot ne umflăm în pene. Pentru că suntem făcuți să ne dorim să fim iubiți, doriți, apreciați, iar asta se încadrează perfect.

În plus, nu e obligatoriu să ni se și întoarcă „favorul”. Dar măcar am încercat și n-o să trăim cu regretul că n-am făcut-o și întrebându-ne oare ce ar fi putut fi și cum ar fi putut fi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s