Despre ultima vreme

Îmbrăcătura frumoasă a vrăjelii te menține la suprafață

Părinții noștri ne cresc într-o lume corectă și cinstită. Nu e vina lor totuși că lumea e rea și deloc așa cum ne învață ei să fim. Mai târziu apare o neconcordanță majoră între cum ești educat să te comporți și cum ar trebui să te comporți.

Societatea distruge ce s-au chinuit ei să construiască. De multe ori chiar ei distrug prin simplul fapt că atunci când ne văd împodmoloți ne dau sfaturi utile, dar care se contrazic cu normele pe care ni le băgaseră în cap anterior. Și uite așa se dă o luptă crâncenă în capul nostru, al învățăceilor.

Nu ai cum să fii corect într-o lume în care fiecare e pentru el și în care trebuie să minți constant și să aburești din obișnuință doar ca să supraviețuiești. Treaba e că nu numai social… ci pur și simplu, dacă vrei să îți continui existența cu cât mai puține hopuri pe drum.

Dacă vrei un job, trebuie să îți îmbălsămezi angajatorul și să îl vrăjești frumos. Și el și tu sunteți conștienți de bullshit-urile pe care le scoateți, el ca să facă jobul de căcat cât mai atractiv, tu ca să-l convingi să te angajeze. În fișa postului, practic, tot abureală intră, orice ai face și despre orice ar fi. Vrei să îți faci prieteni? Crezi că dacă îți văd din prima toate stările și fețele o să te mai placă cineva? Toate vin treptat. Asta tot abureală e. Prina dată ești doar omul calităților. Spinii ies unul câte unul în timp. De îndrăgostit, tot de calități te îndrăgostești. Că doar n-o să te înmoi toată dupa cine știe ce ratat cu defectul la vedere.

Totul este despre aparență. Dacă ambalajul e frumos, cumpără oricine. Iar dacă firma e cunoscută, toata lumea e buluc.

E o artă și treaba asta cu mințitul. Eu, de exemplu, nu pot, nu știu să mint. Nu știu să copiez la examene, nu pot să privesc pe cineva în ochi fără nicio remușcare și să-i vând gogoși cu smoală, nu pot să fur, să înșel, să ascund. Transparența e numele meu mijlociu. Mă apucă toate mustrările de conștiință, mă roșesc ca o patlăgea, mi se citește în ochi rușinea sau vina. Nici surprize nu știu să fac.

Eu nu pot să fac reclama unui ceva în care nu cred. Nu pot să vând ceva în care nu cred. Fie el și un pont. Nu pot să conving pe cineva de ceva de care eu nu sunt convinsă. Nu pot să mă prefac că îmi place ceva ce urăsc cu toată ființa mea. Poate sunt rigidă, poate sunt moale și bleagă, poate nu sunt destul de tare ca om, dar sincer nu mi se pare corect și normal să faci ceva cu care nu rezonezi. Oricum n-o să faci bine ce nu faci cu plăcere. Iar treaba făcută de măntuilă mai bine n-o mai faci.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s