Prostul nu e un om rău în esență. Chiar deloc. E cel mai inocent. Numai că în inocența lui face gafe mai mari decât Empire State Building. E genul ăla de om pe care nu poți să te superi din milă. De unde nu e nici Dumnezeu nu cere.
Ferește-te de oamenii ăștia pentru că ei pot să te bage cu inocență în căcat. Sunt mai speciali. Nu-și dau seama când greșesc nici chiar dacă le spui. Nici dacă le desenezi. Ei nu înțeleg lumea cum o înțelegi tu, ei trăiesc încă într-o bulă protectoare. Trec pericolele pe lângă ei. Norocul prostului.
Nu mă înțelege greșit. Nu e vina lor că nu îi duce capul și strică tot ce ating. Trebuie să te ferești de ei ca dracu de tămâie nu pentru că ar fi rău intenționați, ci doar dacă ții la sănătatea ta mintală, a relațiilor tale și a obiectelor pe care le deții.
Cum îi descoperi? Or să semnalizeze ei mai devreme sau mai târziu.
