E vorba aia „câinele ce latra nu mușcă” (bine, nu se aplică tocmai mot-á-mot). Cam așa și cu îngâmfatul.
Se bate cu pumnii în piept că e șmecher și a făcut el multe la viața lui. Și insistă pe subiectul ăsta. De fapt, ăsta e cam singurul subiect abordat de el. Orice ai discuta cu el face cumva și învârte conversația cum vrea. Adică în direcția aia.
Problema e când îi ceri ajutorul, de exemplu. Nu că te-ar refuza. Nici pomeneală. Ba din contră. Și în loc să te ajute mai mult te încurcă. Și te încurcă bine. Pentru că nu e în stare de nimic, de fapt. Are două mâini și două picioare stângi, habar n-are despre ce vorbește sau ce anume face, iar toate poveștile fie sunt inventate, fie a avut bafta să se alinieze planetele în favoarea lui.
Iar dacă dă de belea, fuge mâncând pământ cu tot cu iarbă și cu frunze. Iar alții suferă din cauza lui.
E alunecos. E cel mai mare încurcă-lume.
