Generalități

Vaza de cristal

 

aimee-vogelsang-106103-unsplash.jpgO vorbă din popor spune că, atunci când spargi o vază nu o vei mai putea repara niciodată. Mereu va fi văzută ca spartă, chiar dacă o lipești la loc, exact așa cum a fost. Mereu se vor vedea urmele și niciodată nu va mai fi perfect întreagă, pentru că nu vei putea niciodată să lipești și ciobulețele micuțe, in pozițiile lor inițiale.

E o metaforă, evident. E o metaforă minunată, care poate să însemne multe lucruri. Așa că fiecare o interpretează în modul propriu. Poate face referire chiar la o vază propriu-zisă, la suflet sau la relațiile interumane de orice fel.

Pentru mine face referie la suflet. Când spargi sufletul cuiva, chiar dacă îl lipești la loc, nu va mai fi niciodată la fel. Durerea va rămâne acolo, surdă, și se va activa pe vreme rea. Va deveni meteosensibilă dacă vreți.

Cu toate astea, meteorologia sufletului și a energiilor care îl înconjoară nu poate fi prognozată. Nu există încă un satelit care să poată analiza și anticipa ce se întâmplă în sufletul rănit al unui om. Poate la fel de bine să treacă peste și să fie soare și curcubee sau poate să aducă tunete și fulgere, să se afunde adânc în negură, să se lase absorbit de rău și urât.

Odată ce ai spart un suflet de cristal, nu te aștepa să fie trecută cu vederea experiența traumatică. Ce este și mai interesant este faptul că, deși nu se vede cu ochiul liber, sufletul adună crăpături multe, care rămân acolo și se cicatrizează. Și se cicatrizează mult mai greu decât pielea. Apoi, la fel ca cicatricea fulger a lui Harry Potter, se activează atunci când sunt expuse la răul care le-a provocat.

Faptul că vaza va rămâne mereu spartă reprezintă consecințele. Conflicte, frustrări, certuri, scandaluri, fugă… Lista poate continua. Consecințele sunt din cele indezirabile, întotdeauna.

De asta se spune că atunci când umbli cu sufletul cuiva este nevoie de multă, multă grijă.

Sunt curioasă totuși cum ar traduce alții această metaforă. Așa că voi începe un joc de lapșa în bloggosferă. Mădă G. Vîlcea, ai leapșa, deci. Abia aștept să îți citesc metafora.

Photo by Aimee Vogelsang on Unsplash

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s