Despre ultima vreme · Nu știi până nu încerci

Brânzeturi cum se cuVin sau in vino veritas

Joi seară am luat parte pentru prima dată la o degustare de vinuri și brânzeturi și, deși evenimetul a fost unul lung, nu regret ca am participat. Am învățat foarte multe lucruri despre vinuri și brânză (2 lucruri pe care le ador). Au fost prezentate și degustate 9 vinuri (știu, multe) și mare minune e că nu m-am „veselit”. Noroc cu brânza care a mai stins focul.

Evenimentul a fost organizat de Asociația Bloggerilor Olteni în parteneriat cu DictionarCulinar.ro, iar gazdele au fost cei de la Hotel Boutique 5 Continents (foarte inspirată locația, având în vedere faptul că au un restaurant situat la subsol, în beci, foarte potrivit pentru tema evenimentului; m-am simțit ca într-o cramă veritabilă). Vinul a fost oferit de Liliac – Wine of Transylvania, iar brînza de la Delaco.

Au fost foarte multe combinații care mi-au placut foarte mult și mi-a fost foarte greu să aleg, dar totuși am ales să vă povestesc despre experiența mea degustând un Sauvignon Blanc alături de o Telemea de capră pe cinste. Am să vă povestesc întâi despre vin pentru că povestea lui și tehnica degustării au fost de fapt noutatea pentru mine.

logoÎnainte de toate, ce mi s-a părut mie interesant este povestea podgoriilor Liliac și cum au apărut, pentru că este o companie nouă, începută în anul 2011. Toată vița de vie se află pe Podgoriile Lechința și Batoș, undeva în mijlocul Transilvaniei (pe lângă Tg. Mureș) și este rezultatul investițiilor străinilor. Acesta este de fapt și unul din motivele pentru care vinurile se cheamă Liliac. Când ești străin și auzi de Transilvania, la ce te gândești prima dată? La Dracula, nu? Și Dracula, contele vampir, se transforma în liliac. Alt motiv este faptul că liliecii sunt buni parteneri în lupta împotriva dăunătorilor.

Acum despre vin. Sauvignon Blanc, te-am luat cu mine acasă! Este un vin sec, pe care eu, în mod normal, nu l-aș fi ales, plecând de la premisa că nu îmi plac vinurile seci. Dar surpriză! A fost cel care mi-a plăcut cel mai mult, cel care mi-a bucurat papilele gustative și mi-a încântat nările cu notele lui aromate de flori de soc și trandafir. La o primă privire am văzut în el prospețime dată de nuanța lui clară și lucioasă de galben pur cu o ușoară notă verzuie. Am văzut primăvară, lucru care e paradoxal. Totuși strugurii se culeg abia toamna. La primul miros, fără să mișc paharul, vinul e calm și-mi trimite un iz de flori de soc uscate, piersică, și început de vară. La al doilea miros parcă se transformă în trandafir și ceva exotic. Se mută spre finalul verii toride, deci. Gust puțin și papilele gustative îmi sunt învăluite într-un gust de fructe tropicale care dansează și se distrează pe limba mea. Are un gust puternic și acid, iar glandele mele salivare o ia razna și-mi băltește gura. „Brânză! Dă cu brânză!” îmi spun. Ei, asta e altă poveste frumoasă, citrică aș spune.

Telemeaua de capră este o „invenție” tare benefică. Este cea mai ușor de digerat în comparație cu cea de vacă sau de oaie, iar ce e curios este faptul că  cei care au intoleranță crescută la brînza de vacă, nu par să aibă vreo problemă cu cea de capră (nu este totuși o regulă). Are o textură destul de dură și sfărâmicioasă dar totuși, cumva, în seara de joi a devenit tartinabilă. Brânza n-a fost doar o telemea de capră banală. Ar fi fost prea sărată în combinație cu vinul, deși este destul de echilibrată în general. Brânza a fost de fapt un amestec de elemente care în mod tradițional n-ar prea fi avut ce să caute împreună. Pe o felie micuță de pâine din grâu întreg prăjită se odihnea o combinație de telemea de capră, cu unt din lapte de vacă (pentru a o calma puțin), mărar, smântână, coajă de lămâie (ca să o agite puțin și să-i dea elementul surpiză) și puțin piper (pentru că ce ne-am face fără puțin piper în viață?). Alăturarea asta m-a dat pe spate. Bună treabă că am luat și telemeaua acasă așa că pot să încerc și eu. Așa am tras eu concluzia că vinul ăsta merge cu nișe citrice alături. Iar citricele mă duc cu gândul la iarnă.

Ca să concluzionez, combinația m-a dat pe spate. Mi-a înșelat așteptările, pentru că n-aș fi crezut ca un vin sec va putea să îmi placă (și s-a dovedit a fi chiar o alegere bună, pentru că vinul Sauvignon Blanc de la Liliac a luat în anul 2015 medalia de argint la Berliner Wein Trophy și la Asia Wine Trophy și la Austrian Wine Contest și la același concurs medalia de aur în 2013 și încă o medalie de aur la Berliner Wein Prophy tot în 2013 și multe altele) și nici nu credeam că voi gusta combinația pe bază de telemea de capră. Mi-a amețit imaginația. Și uite așa a reușit o experiență de 40 de minute să mă treacă prin toate cele 4 anotimpuri.

Reclame

3 gânduri despre „Brânzeturi cum se cuVin sau in vino veritas

    1. A fost o seară paradoxală pentru mine. În general nu mă dau în vânt după vinurile seci, dar le ador pe cele dulci, dar joi seară toate au fost fix invers. Nu zic, vinurile dulci au fost și ele interesante și cu siguranță le-as lua acasă, însă a fost un soc pentru mine capitotlul vinuri seci.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s